Daca e ceva ce noi oamenii iubim cu adevărat, acela este sentimentul de siguranţă. Iubim atât de mult acest sentiment încât refuzăm efectiv să pornim pe drumul spre împlinirea scopurilor noastre, doar pentru simplul motiv că acesta nu prezintă siguranţă, iar prin  lipsa acesteia fiind posibil să dam greş in ceea ce ne-am propus. Să dăm greş e foarte periculos fiindcă aşa vom descoperi un mod de a face lucrurile care nu ne duce în punctul dorit, şi riscăm astfel să ne dăm seama de modul corect de acţiona. Drept urmare, facem cel mai distrugător schimb pentru viaţa noastră . Renunţăm la visele noastre, renunţăm la ceea ce iubim, în detrimentul  unor lucruri sigure, dar care nu  ne creează nici o satisfacţie, şi care nu au nici o legătură cu scopurile pe care le avem noi in viaţă.  Ironia face totuşi ca de cele mai multe ori să ne confruntam cu eşecuri si cu greutăţi şi pe acel drum sigur, sau cel puţin care părea sigur la un moment dat pentru noi.

Dacă indiferent pe care drum am merge tot ne vom lovi de eşecuri si greutăţi, nu mai bine – aşa cum spunea şi Jim Carrey – să ne apucăm să facem lucrurile care ne creează satisfacţie şi care sunt semnificative pentru îndeplinirea scopurilor noastre? Mă tot întreb ce s-a întâmplat cu noi de refuzăm să ne bucurăm de sentimentul de împlinire. Prin renunţarea la urmărirea cu ardoare a îndeplinirii scopurilor noastre, ne refuzăm şi dreptul la reuşită.

Am fost născuţi învingători. De ce ne refuzăm singuri dreptul la festivitatea de premiere, şi dreptul de a urca pe podiumul vieţii noastre ? Cum se face că preferăm să ne agăţăm de binele din viaţa noastră, şi alegem să stăm în acel loc, chiar dacă extraordinarul se află la câţiva paşi distanţă ?

Siguranţa sau sentimentul de siguranţă mai bine zis, este doar o iluzie care ne opreşte din a ne bucura de o viaţă cu adevărat extraordinară.