Singurele momente asupra cărora nu avem nici un control sunt momentul naşterii noastre şi momentul în care încheiem socotelile pe acest pământ ducându-ne într-un loc mai bun. În rest, tot ce se întâmplă între aceste două date calendaristice, sunt rezultatul gândurilor noastre şi al acţiunilor noastre. Asupra acestui interval de timp, avem control total şi suntem direct responsabili pentru ceea ce se întâmplă cu viaţa noastră în această perioadă.
Este posibil ca mulţi oameni să nu îmi împărtăşească această credinţă şi nu este nici o problema în acest lucru. Însă fiecare dintre noi are puterea de a-şi defini viaţa, de a-şi seta ceea ce vrea să obţină din perioada în care se află pe această planetă şi de a-şi seta credinţele, principiile după care îşi conduce viaţa. La fel de adevărat e şi faptul că în ciuda acestei puteri pe care o deţinem şi anume de a ne defini viaţa, foarte puţini suntem conştienţi de acest lucru, majoritatea dintre noi trăindu-ne viaţa pe pilot automat. Pare o afirmaţie ciudata, însă câţi dintre noi suntem conştienţi de acţiunile pe care le întreprindem şi mai ales de ce le facem? În momentul în care acţionăm la întâmplare, fără să ştim în mod real de ce facem un anumit lucru, fără să alegem care acţiuni le facem şi care nu, fără să alegem conştient acţiunile care  sunt benefice pentru scopurile pe care le avem in viaţă şi care nu, ne trăim viaţa pe pilot automat.

Ce control are un pilot asupra avionului său în momentul în care acesta din urmă a fost setat pe pilot automat? Absolut nici unul. Tot ce poate face, e să stea şi să privească. Cam asta facem şi majoritatea dintre noi, stăm şi privim cum viaţa noastră se scurge şi cum scopurile şi visele noastre se risipesc în van. Suntem spectatorii propriei vieţi. Cum e posibil să avem puterea de a defini mersul vieţii noastre, dar totuşi stăm şi să asistam ca spectatori, şi să ne consolăm cu ideea de „ ce va fi, va fi”. ? Cum putem fi aşa cruzi cu noi înşine, dar mai ales cum putem fi aşa cruzi cu scopurile şi visele noastre care abia aşteaptă să ne punem în mişcare şi să le realizăm?

Dacă pentru cruzimea cu care ne tratăm în momentul în care alegem să fim spectatorii vieţii noastre, vom scăpa uşor fiindcă nu suntem nebuni să ne pedepsim singuri, scopurile şi visele noastre vor răspunde la acest tratament crud, pedepsindu-ne cu dezamăgirea survenită în urma neîmplinirii.