Mulţi dintre noi, avem vieţi atât de lipsite de scop, încât pentru a nu ne plictisi, şi a ne simţi bine cu noi înşine, chit că nu avem un scop, începem să ne uităm la cei din jur , le admirăm sau le invidiem succesul, şi îi bârfim. E foarte uşor să căutăm nod în papură altor persoane, în clipa în care viaţa noastră nu e prea interesantă. Acest interes al nostru exagerat, faţă de acţiunile celor din jur, este un alt motiv pentru care nu prea reuşim să ne atingem scopurile. E destul de greu să atingem împlinirea personală, în momentul în care ne redirecţionăm atenţia dinspre noi înspre ceilalţi.

Dacă vrem să reuşim să ne atingem scopurile, modul în care ne direcţionăm atenţia este esenţial. Ar fi o idee bună, să începem să ne concentrăm asupra propriei vieţi, asupra acţiunilor întreprinse de noi, asupra scopurilor dorite de noi. Cum am putea să ne atingem scopurile, dacă noi ne concentrăm pe scopurile celor din jur, manifestându-ne această concentrare prin admiraţie exagerată sau invidie?

Trebuie să devenim atât de absorbiţi de ceea ce vrem să obţinem, încât efectiv să nu fim în stare vedem ce se întâmplă cu cei din jur. Făcând asta, ne vom ţine la o distanţă sigură faţă de dezamăgirea generată de compararea cu ceilalţi şi cu reuşitele celorlalţi.