Oare câţi dintre noi avem momente în care vorbim cu noi înşine? Câţi dintre noi avem momentele acelea în care ne spunem afirmaţii care ne împiedică să ne bucurăm de reuşite? Cu siguranţă majoritatea dintre noi facem acest lucru, însa puţini suntem cei care şi conştientizăm când se întâmplă asta.

Oare s-a întâmplat vreodată să fim întrebaţi dacă putem sau dacă suntem capabili să realizăm un anumit lucru, iar răspunsul nostru să fie „Nu” sau „Nu ştiu” aproape instantaneu, chiar dacă nici măcar nu am încercat să facem acel ceva pentru a vedea dacă într-adevăr suntem sau nu destul de buni pentru a-l întreprinde?

Cum putem da un răspuns în ceea ce priveşte abilitatea noastră de a îndeplini o anumită sarcină dacă nici măcar nu am încercat să vedem cât e de posibil ca acel lucru să se poată face?

Mai interesant este faptul că aceia dintre noi care îmbrăţişăm acel „Nu” sau acel „Nu ştiu” încercând totuşi să vedem dacă putem sau nu, după ce am făcut cele două afirmaţii, vom realiza cu stupoare cum corpul nostru intră în aliniament cu ceea ce noi ne-am spus, blocându-ne, regăsindu-ne în imposibilitatea de a face acel lucru. De asemenea ori de câte ori când atitudinea noastră a fost una deschisă şi pozitivă având credinţa că suntem capabili sau că vom găsi o modalitate de a-l realiza, acest lucru se şi întâmplă, reuşind să ducem la îndeplinire cu succes acea sarcină. Henry Ford a evidenţiat foarte simplu acest aspect el spunând „Fie crezi că poţi, fie crezi că nu – ai dreptate”.

Poveştile care le avem cu noi înşine sunt multe. Deseori ne spunem ne spunem că nu suntem buni de nimic, că nu vom reuşi să ducem la bun sfârşit o anumită sarcină ce o avem de îndeplinit sau că nu are rost să iniţiem ceva fiindcă ne vom regăsii oricum în ipostaza de a renunţa pe parcurs, ori ne mai spunem că toţi cei din jurul nostru sunt mai buni decât noi şi multe alte astfel de afirmaţii auto-sabotoare.

Problema cu aceste poveşti constă în preluarea lor de către subconştientul nostru, care le transformă în acţiuni conforme. Toate acţiunile noastre sunt rezultatul subconştientului nostru. Acesta se hrăneşte cu ceea ce se repetă constant în mintea noastră conştientă. El nu deosebeşte ceea ce ne este benefic de ceea ce ne dăunează. Subconştientul doar absoarbe acele informaţi care se regăsesc în conştientul nostru şi le transformă în acţiuni.

Schimbând poveştile pe care ni-le spunem nouă înşine,vom schimba modul în care vom acţiona în viaţa de zi cu zi.