E uimitor cum majoritatea oamenilor iși trăiesc viața la întâmplare, fără a avea o destinație, un scop, un vis pentru care sa trăiască. De aceea nu ar trebui să fie nimeni surprins în momentul în care se va regăsi frustrat, simțind că ceva lipsește, însă nu știe exact ce anume. Dar totuși, oare ce-i determină pe majoritatea dintre noi, să aibă o reținere legată de stabilirea scopurilor personale sau a visurilor lor?
Unul din motive, ar fi faptul că de fiecare dată când cineva îndrăznește să viseze sau să își stabilească un scop măreț, mereu se va găsi o persoană sau mai multe chiar, care să îl descurajeze și să îl tragă înapoi, nelăsându-l să își atingă scopul. Ceea ce este cel mai interesant e cum cei care practică această meserie de descurajatori, majoritatea nici măcar nu au avut o experiență în domeniul respectiv, sau o experiență care ar putea fi corelată cu acel scop. Însă ei au auzit pe alții care au dat greș, sau care au zis că nu e posibil și-au devenit la rândul lor propovăduitori ai imposibilului.
Dacă acești propovăduitori ai imposibilului nu sunt de ajuns, mai apoi intră in acțiune așteptările oamenilor. De obicei, oamenii își stabilesc așteptările la niște nivele foarte înalte, fără a avea o baza de susținere a acelor așteptări. Astfel se creează un spațiu între așteptări si realitate, spațiu care se umple cu dezamăgire.
Mai apoi, ștind pe alți de lângă noi care au încercat și s-au dezamăgit , din pricina diferenței dintre așteptare si realitate, majoritatea dintre noi preferăm pur și simplu să nu mai avem nici o așteptare , astfel neputând să ne mai dezamăgim, și ne plafonăm într-o zonă de mediocritate, o zona a mulțumirii de sine. Problema e, cum spune foarte bine Mureen Dowd, “În momentul în care te mulțumești cu mai puțin decât meriți, primești chiar mai puțin decât te aștepți”.
E posibil, ca aceste cauze pentru care oamenii nu iși stabilesc scopuri, să își aibă originea în lipsa încrederii. Majoritatea oamenilor, nu au încrederea necesară în forțele proprii pentru a-și stabili scopuri si a-și urma visurile. Le este teamă de ceea ce vor spune ceilalți, le este teamă de dezamăgiri, și le este teamă să părăsească zona de confort.
Nu trăi o viață a regretelor, nu fă din viața ta sloganul cum ar fi fost dacă?. Nu-i asculta pe cei care vorbesc din auzite, sau pe cei care s-au dat bătuți, stabilește-ți așteptări mici și tangibile, pe care să le poți depăși cu ușurință, urmează-ți visul cu pași mici de bebeluși, ieși din zona de mediocritate, și devino conștient de potențialul tău, și nu te mulțumi cu puțin, si bineînțeles ai încredere în tine, și în scopul tău, pentru ca tu ai un potențial uriaș și ești capabil să reușești orice iți propui.