Toată lumea se află într-o goană nebună în căutarea fericirii. Ironia face ca persoanele care aleargă în căutarea ei să nu o găsească, ridicându-le mari semne de întrebare din pricina faptului că oricât ar obţine unii oameni, aceştia nu reuşesc să cunoască fericirea.

Treaba cu fericirea ori cu tristeţea e că acestea două nu au nici o legătură cu factorii externi. Ele nu sunt cauzate de alte persoane, sau de lucrurile din jurul nostru. Atât una, cât şi cealaltă sunt generate şi izvorăsc din adâncul fiinţei tale. Fericirea la fel ca şi tristeţea, reprezintă o chestiune de alegere. Tu alegi dacă eşti fericit sau trist, şi nicidecum altcineva, şi cu atât mai puţin nişte lucruri lipsite de viaţă.

Dacă nu reuşeşti să fi fericit cu viaţa ta actuală, nu vei fi vreodată fericit. Indiferent de ceea ce vei deţine, în momentul în care nu eşti în stare să vezi fericirea in fiecare dimineaţă pentru simplul fapt că te-ai trezit şi te vei bucura de o nouă zi de viaţă, dacă nu eşti în stare să vezi fericirea în casa în care locuieşti, în timp ce mulţi alţi oameni locuiesc pe stradă, dacă nu reuşeşti să vezi fericirea în părinţii tăi, în timp ce milioane de copii sunt orfani, dacă nu eşti în stare să vezi fericirea în sănătatea pe care o ai, în timp ce alţi oameni umplu paturile spitalelor, dacă nu eşti în stare să vezi fericirea în mâncarea şi hainele pe care le ai, în timp ce alţii nu au ce mânca sau îmbrăca, în momentul în care îţi e imposibil să vezi fericirea în toate acestea, ce te face să crezi că vei putea simţi sau vedea vreodată fericirea în ceva.

Dacă nu eşti capabil să fi fericit şi să laşi fericirea să înflorească în adâncul fiinţei tale în prezent, cu ceea ce ai, nu vei fi cu adevărat fericit nici în viitor, indiferent de ceea ce vei obţine.